O noapte de cosmar
Ma aflam singura in casa , citeam o carte de groaza cand am auzit un zgomot infiorator asa ca am decis sa ies afara.Vantul adia usor si puteam sa aud cum florile soptesc cantece triste. Sute de stele straluceau in jurul magnificei luni ce se reflecta in frunzele copacilor dandu-le un aer infiorator. Am mers spre locul in care credeam eu ca am auzit acel sunet infiorator.
Pana sa ajung acolo fiecare pas insemna adrenalina pentru mine . Intunericul si linistea de afara ma faceau sa ma tem. Din cauza lunii trandafirii pareau albastri. Liliecii iesisera la plimbare in timp ce greierii cantau veseli in iarba. In spatele copacilor era o umbra ce se misca. Parea un om. Deodata de facu liniste iar sangele imi ingheta in vene. O adiere rece imi mangaia obrajii in timp ce inaintam spre acel loc. Am auzit un ras infiorator venind din acel loc si am incetinit pasul. Mergeam pe varfuri.
Am ajuns foarte aproape de acel loc din gradina. Niste nori negri au acoperit luna iar pentru o secunda nu am mai vazut nimic. Un val de caldura ma cuprinse si simteam cum imi respira cineva in ceafa. Cand m-am intors nu era nimeni. Vantul suera printre ramuri si se auzeau bufnite si rasul acela infiorator se auzi mai tare de acesta data. Am ajuns chiar langa copac si acel ras se auzi din nou. M-am uitat in acel loc dar nu am vazut nimic. Rasul se auzi din nou iar leaganul din cealalta parte a curtii incepu sa se miste . Am inceput sa simt un miros puternic de parfum. Pe leagan parea ca sta cineva. Imi era foarte frica dar mi-am luat inima-n dinti si m-am strecurat intr-a colo . Leaganul se opri brusc si am auzit pasi ce se indreptau inapoi langa copaci. Vocea imi inghetase iar afara se facuse deodata rece. Pasii erau din ce in ce mai apasati si repezi. In curand ajunse acolo si incepu sa fredoneze un cantec ce descria o lupta, un razboi sangeros , se repeta o anumita parte c
e parea ca o explozie. Se opri, rase din nou insa fara un motiv anume. Nu parea ca stie ca a fost urmarit prin toata curtea.
Un liliac ce zbura pe acolo s-a asezat pe degetul sau. Eu ma apropiam incet, incet pana am ajuns foarte aproape de el insa, n-am indraznit sa il sperii sau sa ii vorbesc. Nu parea constient ca il privesc din umbra. El privea luna in timp ce se juca cu micul liliac stand cu spatele la mine. Era foarte liniste iar el se opri brusc si spuse:
-Ce vrei? Si o silueta iesi din spatele copacilor razand. Se pare ca nu vorbea cu mine.
-Ce faci aici? il intreba cel ce tocmai a aparut.
-Nu e treaba ta! spuse celalalt.
Prietenul sau facu o plecaciune in fata lui si ii zise:
-Ma inchin in fata cruzimii tale, dar nu inteleg ce vrei sa faci aici…
-Astept pe cineva, si se uita la el rautacios determinandu-l sa plece, dupa care repeta intrebarea intorcandu-se cu fata la mine si ma privi de parca ar fi dorit sa-mi faca rau.
Tremuram, nu puteam respira si nici sa ma misc. El ma itreba din nou insa nu puteam sa-i raspund. Era foarte calm si rece.
-De ce m-ai urmarit prin toata curtea?
Intrebarea aceasta ma enerva:
-Este curtea mea si fac ce vreau!
-Asa este dar eu te-am intrebat de ce m-ai urmarit la o ora asa tarzie.
-Poftim?
-Chiar nu intelegi? Eu vin aici mereu dar te intalnesc pe tine pentru prima data si nici nu te-ai prezentat.Deci ce doresti?
-Vreau sa pleci! E curtea mea iar tu esti un strain!
-Bine. Poti sa pleci inapoi de unde ai venit in timp ce eu te voi uita asa cum ma vei uita si tu si tot ce s-a intamplat in ultimele minute, spuse aceste cuvinte de parca nici nu i-ar pasa.
M-am intors inapoi in casa si il priveam pe fereastra. Mi-am mutat privirea pt o secunda iar el disparu in nean iar eu m-am trezit brusc realizand ca a fost doar un cosmar .
Pana sa ajung acolo fiecare pas insemna adrenalina pentru mine . Intunericul si linistea de afara ma faceau sa ma tem. Din cauza lunii trandafirii pareau albastri. Liliecii iesisera la plimbare in timp ce greierii cantau veseli in iarba. In spatele copacilor era o umbra ce se misca. Parea un om. Deodata de facu liniste iar sangele imi ingheta in vene. O adiere rece imi mangaia obrajii in timp ce inaintam spre acel loc. Am auzit un ras infiorator venind din acel loc si am incetinit pasul. Mergeam pe varfuri.
Am ajuns foarte aproape de acel loc din gradina. Niste nori negri au acoperit luna iar pentru o secunda nu am mai vazut nimic. Un val de caldura ma cuprinse si simteam cum imi respira cineva in ceafa. Cand m-am intors nu era nimeni. Vantul suera printre ramuri si se auzeau bufnite si rasul acela infiorator se auzi mai tare de acesta data. Am ajuns chiar langa copac si acel ras se auzi din nou. M-am uitat in acel loc dar nu am vazut nimic. Rasul se auzi din nou iar leaganul din cealalta parte a curtii incepu sa se miste . Am inceput sa simt un miros puternic de parfum. Pe leagan parea ca sta cineva. Imi era foarte frica dar mi-am luat inima-n dinti si m-am strecurat intr-a colo . Leaganul se opri brusc si am auzit pasi ce se indreptau inapoi langa copaci. Vocea imi inghetase iar afara se facuse deodata rece. Pasii erau din ce in ce mai apasati si repezi. In curand ajunse acolo si incepu sa fredoneze un cantec ce descria o lupta, un razboi sangeros , se repeta o anumita parte c
e parea ca o explozie. Se opri, rase din nou insa fara un motiv anume. Nu parea ca stie ca a fost urmarit prin toata curtea.
Un liliac ce zbura pe acolo s-a asezat pe degetul sau. Eu ma apropiam incet, incet pana am ajuns foarte aproape de el insa, n-am indraznit sa il sperii sau sa ii vorbesc. Nu parea constient ca il privesc din umbra. El privea luna in timp ce se juca cu micul liliac stand cu spatele la mine. Era foarte liniste iar el se opri brusc si spuse:
-Ce vrei? Si o silueta iesi din spatele copacilor razand. Se pare ca nu vorbea cu mine.
-Ce faci aici? il intreba cel ce tocmai a aparut.
-Nu e treaba ta! spuse celalalt.
Prietenul sau facu o plecaciune in fata lui si ii zise:
-Ma inchin in fata cruzimii tale, dar nu inteleg ce vrei sa faci aici…
-Astept pe cineva, si se uita la el rautacios determinandu-l sa plece, dupa care repeta intrebarea intorcandu-se cu fata la mine si ma privi de parca ar fi dorit sa-mi faca rau.
Tremuram, nu puteam respira si nici sa ma misc. El ma itreba din nou insa nu puteam sa-i raspund. Era foarte calm si rece.
-De ce m-ai urmarit prin toata curtea?
Intrebarea aceasta ma enerva:
-Este curtea mea si fac ce vreau!
-Asa este dar eu te-am intrebat de ce m-ai urmarit la o ora asa tarzie.
-Poftim?
-Chiar nu intelegi? Eu vin aici mereu dar te intalnesc pe tine pentru prima data si nici nu te-ai prezentat.Deci ce doresti?
-Vreau sa pleci! E curtea mea iar tu esti un strain!
-Bine. Poti sa pleci inapoi de unde ai venit in timp ce eu te voi uita asa cum ma vei uita si tu si tot ce s-a intamplat in ultimele minute, spuse aceste cuvinte de parca nici nu i-ar pasa.
M-am intors inapoi in casa si il priveam pe fereastra. Mi-am mutat privirea pt o secunda iar el disparu in nean iar eu m-am trezit brusc realizand ca a fost doar un cosmar .
Prietenie
Prietenie…prietena…cuvinte al caror sens îl întelegi cu greu când esti numai de-o schioapa. Îmi amintesc si azi cînd ieseam la joaca cu copiii vecinilor. Nu stiu cum se întâmpla ca jucariile mi se amestecau, se stricau uneori si-atunci începea cearta.
Mama ma lua în casa si ma dojenea cu vorba ei blânda: “Nu uita ca împreuna cu ei ai sa mergi la scoala si toata viata voastra o sa va amintiti de aceste frumoase clipe!” . Nu puteam sa înteleg ce înseamna o prietena.
Dar iata ca anii au trecut si într-o zi am pasit pentru prima data în curtea scolii. O multime de copii erau adunati aici. Ma simteam straina între sirurile de copii, multi necunoscuti.
Dar deodata am zarit sirul celor mai mici scolari, cei mai cunoscuti pentru mine de la gradinita. Am intrat apoi în clasa. Aici cuvintele, calde, blânde ale învatatoarei noastre ne-au povatuit, printre altele, sa fim buni colegi, prieteni.
Mi-am amintit îndata de cuvintele mamei si-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietena. Ei trebuiau încredintate anumite gânduri , trebuia sa-i cer parerea în anumite probleme scolaresti.
Si asa, ochii mei au ramas atintiti asupra unei fetite durdulii, cu ochi blajini, cu voce blânda si tare cuminte.
“Aceasta va fi prietena mea!” mi-am zis în minte. Si astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine, si cu cît o cunosteam, cu atât o iubeam mai mult.
Au trecut multi ani si prietenia noastra se dovedeste durabila. Ma bucur de orice bucurie a ei, de orice succes scolar, iar orice necaz al ei apasa si pe inima mea. Ne ajutam întotdeauna si suntem alaturi la toate activitatile organizate.Prietena mea este o buna colega cu toti din clasa. Îi ajuta la pregatirea temelor acolo unde întâmpina greutati, îi povatuieste ca pe niste frati. Este ordonata si punctuala . Iubeste mult adevarul , cinstea si cu o asemenea prietena nu-i drept sa ma mândresc ?
Dar iata ca anii au trecut si într-o zi am pasit pentru prima data în curtea scolii. O multime de copii erau adunati aici. Ma simteam straina între sirurile de copii, multi necunoscuti.
Dar deodata am zarit sirul celor mai mici scolari, cei mai cunoscuti pentru mine de la gradinita. Am intrat apoi în clasa. Aici cuvintele, calde, blânde ale învatatoarei noastre ne-au povatuit, printre altele, sa fim buni colegi, prieteni.
Mi-am amintit îndata de cuvintele mamei si-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietena. Ei trebuiau încredintate anumite gânduri , trebuia sa-i cer parerea în anumite probleme scolaresti.
Si asa, ochii mei au ramas atintiti asupra unei fetite durdulii, cu ochi blajini, cu voce blânda si tare cuminte.
“Aceasta va fi prietena mea!” mi-am zis în minte. Si astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine, si cu cît o cunosteam, cu atât o iubeam mai mult.
Au trecut multi ani si prietenia noastra se dovedeste durabila. Ma bucur de orice bucurie a ei, de orice succes scolar, iar orice necaz al ei apasa si pe inima mea. Ne ajutam întotdeauna si suntem alaturi la toate activitatile organizate.Prietena mea este o buna colega cu toti din clasa. Îi ajuta la pregatirea temelor acolo unde întâmpina greutati, îi povatuieste ca pe niste frati. Este ordonata si punctuala . Iubeste mult adevarul , cinstea si cu o asemenea prietena nu-i drept sa ma mândresc ?










